Preambul:
Ceaușescu, la Tîrgoviște: ”Puteați să ne împușcați și fără mascarada asta de proces!”.
România, 2024: ”Stăpînirea străină putea să ne jefuiască și spolieze și fără mascaradele astea de alegeri!”.
Nici în 2004, nici în 2009, Vechilul Băsescu nu a fost ales președinte ca urmare a votului popular real.
Cu toate acestea, au existat o grămadă de imbecili care l-au votat în ambele ocazii și l-au pus pe un soclu de sticlă de whisky pentru că ”s-a luptat cu comunismul”.
Băsescu a părăsit jilțul de la Cotroceni în dizgrație totală, mulți din foștii săi admiratori declarîndu-se dezamăgiți de prestația și măsurile susținute de bețivan, cu precădere cele asimilitate măsurilor de austeritate din 2010.
În mod similar, Zapciul Culaie a ajuns președinte și în 2014, dar și în 2019, doar ca urmare a unor manipulări și mașinațiuni ce nu au nici o legătură cu democrația și opiniile exprimate liber.
El a fost susținut sincer însă de un mare număr de proști, care azi se declară total dezamăgiți de mandatele Zapciului.
În cea mai mare parte, cei care au votat de două ori cu Băsescu sînt aceiași care au votat de două ori și cu Iohannis, motivul fiind același, lupta cu ”comunismul”.
Nu mai puțin de 20 de ani din viața noastră, a tuturor, au trecut pe fondul politicilor demente ale capitalismului de factură neo-liberală girate și implementate forțat de vechil si de zapciu.
Pentru votanții ”de dreapta”, băsiștii de rit mai vechi și mai nou, nu este însă de ajuns și distrugerea economică și socială aduse de capitalismul neo-liberal nu li se pare suficientă, ei se luptă în continuare ”cu comunismul”.
Dacă adăugăm și mandatul de președinte al lui Emil Constantinescu, în 24 din cei 34 de ani ai istoriei post-decembriste România a avut președinte ”de dreapta”, nu se poate plînge nimeni că țara a fost distrusă de ”comuniști”.
Cu toate acestea, discursul public al tuturor ”partidelor” de pe eșicherul politic autohton este în prezent, înaintea prezidențialelor de la sfîrșitul anului, strîns legat de lupta ”cu comunismul” și de frontul comun ce trebuie făcut împotriva ”comunismului”.
Mai exact împotriva PSD, deși necesitatea imperativă de a avea un nou președinte ”de dreapta”, invocată de băsiștii vechi și noi, nu este neapărat opozabilă unui președinte susținut de PSD, partid ale cărei guvernări au fost aproape întotdeauna în favoarea marelui capital, clasele medii și defavorizate beneficiind cel mult de o demagogie sforăitoare.
Există însă un ”dar”: Neo-liberalismul adoptat de guvernările PSD nu a fost chiar unul extrem, dement, generator de dezastre economice și bombe sociale de proporții, cum s-a întîmplat pe timpul unor criminali trădători de țară precum Ciorbea, Boc, Orban și Cîțu.
Idioților utili Sistemului care au votat de două ori cu Băsescu și de două ori cu Iohannis, pentru a se declara ulterior dezamăgiți de propriile alegeri, nu le ajunge însă că ne-au distrus 20 de ani din viață.
Ei vor, în prostia lor fulminantă, în lupta dementă ”cu comunismul”, în fapt cu propria lor nebunie, un nou președinte ”de dreapta”, ca să ne mai mănînce zece ani din viață și ulterior să se declare dezamăgiți și să spună ”asta e, am greșit…”.
Asta în condițiile în care comunismul a fost din 1990 și este în continuare în România o noțiune abstractă, ”o vedem dar nu e”, prin care toți proștii și toți inculții au fost speriați de Stăpînirea străină și marionetele ei locale să susțină cele mai anti-naționale și mai anti-umaniste măsuri.
Mai nou sperietoarea e folosită și de ”patrioții” legionaroizi, la noi, ultra-conservatori la alții, care profită de noul progresism de balamuc cu care este distrusă, deloc întîmplător, stînga modernă.
Dar responsabilitatea pentru distrugerea țării cine și-o asumă?
Dar viața noastră? Cine ne-o dă înapoi?
